sâmbătă, 11 februarie 2012

Schimbarea de ștafetă

Cum poate un regim detestat și detestabil să se reproducă? Simplu! Schimbând garnitura! Este suficient? Probabil că nu, dacă nu o face să pară convingătoare.

Cum se poate rezolva această uriașă problemă? Construind o schemă simplă și folosind, în mare măsură, materialul clientului. Toată lumea personalizează, identificând sistemul de putere cu Băsescu. Deci, jos Băsescu! Greșit și superficial. Băsescu este doar o piesă pe tabla de șah. O piesă importantă, poate chiar o regină, dar până la urmă rămâne o piesă. Important este jocul, care trebuie să continue și partida să fie câștigată. Cu orice preț!

Sacrifici regina (Băsescu) și transformi un pion (Ungureanu) în regină. Esențial este ca sistemul să-l accepte și să-l investească cu acest rol. Condiția? Aceeași din 90 și până în prezent.

Să fie o ”emanație” a acestuia și să garanteze interesele pe termen lung ale suprastructurii politico-econmice. Falimentul regimului Băsescu a generat, din fericire, o mare problemă de legitimitate pentru toți cei care au susținut, în mod direct, vechiul regim. Noul regim Ungureanu are, vital, nevoie de legitimitate. Cum? Preluând mesajul opoziției sau al protestatarilor. Deci, jos Băsescu!

Aici intervine rolul domnului președinte Ponta, care primește misiunea, nobilă, de a valida persoana succesorului. Vezi discursul liderului opoziției la investirea ”domnului prim-ministru desemnat”. Problema? Domnul Ponta n-a reușit să facă decât jumătate din sarcină. A adus în sprijin, deocamdată, doar PSD-ul. De aici și reproșul ”domnului prim-ministru desemnat”. Unde este PNL-ul?! Păi, PNL-ul trebuie, probabil, să rezolve cazul Antonescu. De-abia atunci, sistemul poate respira ușurat și să exclame: ”Jos Băsescu!”

Ce ziceți de următoarea propunere ”intelectuală”: MRU – președinte, Ponta – prim-ministru??

vineri, 23 decembrie 2011

Scurt manual de manipulare pedelistă

Pentru prima dată după 1989, legile electorale au fost adoptate fără consultarea opoziției. Se știe foarte bine că, în democrațiile consolidate, legislația privind organizarea alegerilor este considerată a avea un nivel de importanță ridicat, asemănător legislației constituționale. Prin urmare, este nevoie ca o largă majoritate să fie de acord cu forma finală a legilor. Or, nu numai că opoziția nu a fost consultată, dar legile au fost modificate prin asumarea răspunderii Guvernului, așadar prin ignorarea Parlamentului ca for de dezbatere și adoptare legislativă.
Prin această ”comasare”, actuala guvernare PD-L – UNPR – UDMR dorește să reducă la minimum importanța votului democratic și să crească la maximum rolul electoral al administrației, în mod special al administrației locale. Guvernanții pleacă de la premisa că proprii primari, al căror statut a fost consolidat, în ultimii ani, prin fondurile grase primite de la guvern, vor câștiga alegerile, organizate de această dată într-un singur tur, și, în plus, vor contribui la obținerea unui număr mare de mandate de parlamentari. Altfel spus, nu contează procentul din sondaje, căci voturile vor fi ghidate în funcție de puterea primarilor, a baronilor locali. În acest fel, Parlamentul va deveni o anexă a administrației locale.
Pentru a câștiga alegerile, puterea utilizează tot felul de trucuri:
1. amânarea alegerilor, despre care am vorbit;
2. organizarea alegerilor într-un singur tur, pentru a evita coalizări ale adversarilor în turul al doilea;
3. organizarea alegerilor într-o zi de iarnă, fapt care descurajează participarea la vot;
posibil, organizarea alegerilor într-o zi lucrătoare;
4. aglomerarea buletinelor de vot. Vor fi șase buletine de vot, lucru care are, potențial, mai multe efecte procedurale nedorite: încurcă alegătorul, mai ales pe acela cu o cultură politică limitată, ceea ce va conduce la mărirea procentului de voturi anulate; scade numărul celor care pot vota într-un interval determinat de timp, așadar scade prezența la urne.
5. dacă, invocând lipsa fondurilor, Guvernul va decide să cumpere cerneală proastă și să comande cabine de vot puține, numărul voturilor anulate va crește, iar prezența la urne va scădea.
Adăugați, la toate acestea:
6. generarea de partide care să ”fure” voturile opoziției;
7. formarea de organizații politice cu nume asemănător cu acela al USL (USP, Uniunea Social Progresistă), prin care alegătorul să fie confuzionat;
8. creșterea numerică artificială a populației prin manipularea datelor oferite de ultimul referendum național;
9. utilizarea nepermisă a datelor personale ale alegătorilor, în special a codului numeric personal;
10. introducerea votului prin corespondență;
11. manipularea votului prin ambasade;
12. interzicerea votului în altă localitate decât cea de rezidență (probabilă);
13. mita electorală masivă pentru neprezentarea la urne sau pentru un vot favorabil actualei puteri;
14. șantajul personalului din administrație pentru a vota cu puterea;
Etc. etc. Nebănuite sunt încă multe metode prin care PD-L și UNPR vor să înșele electoratul!

miercuri, 14 decembrie 2011

Suportați, suportați, suportați!

Puterea s-a lăudat că România este una dintre primele țări care au adoptat măsuri concrete împotriva crizei economice. Este vorba, după cum știm, despre tăierea cu 25% a salariilor, mărirea TVA-ului (căci tăierea pensiilor s-a dovedit a fi o măsură neconstituțională), reducerea drastică a numărului angajaților în sectorul bugetar, blocarea posturilor în același sector etc. etc.. Cred că am uitat că, în 2009, banii împrumutați de la FMI au fost cheltuiți pentru salarii și pensii, în așa fel încât Traian Băsescu să mai poată câștiga un mandat de președinte. Abia după alegerile prezidențiale, abia după ce PD-L și-a instalat toată clientela în administrație și a pus mâna pe resursele bugetare, devenind sigur că nimeni nu-i mai poate lua puterea, abia atunci au fost luate măsuri. Întârzierea este de cel puțin un an. Totuși, puterea are dreptate pe jumătate: România este prima țară europeană care a tăiat masiv veniturile cetățenilor. Cealaltă jumătate a adevărului este exprimată plastic de președintele Erste Bank, Andreas Terichl. Acesta a declarat recent că ”măsurile de austeritate luate de România au fost "brutale", de neimaginat în ţări din Vest, precum Germania sau Franţa”. Altfel spus, este posibil ca România să fie și ultima țară care să adopte astfel de măsuri.
În aceste condiții, n-ar trebui să ne mai mire că Guvernul își permite să angajeze România pentru a finanța problemele cu cash-ul ale altor țări europene, așa s-a făcut la deja faimosul Consiliu European din 8-9 decembrie. Nu ar trebui să ne mire dacă mâine ni s-ar spune că românii trebuie să suporte o nouă reducere a salariilor pentru a putea plăti o parte din datoriile Greciei sau ale Italiei. Aceasta în condițiile în care România, conform declarațiilor lui Traian Băsescu, are de îndată nevoie, pentru rostogolirea datoriilor, de aproximativ 16 miliarde de euro. Nu ar trebui să ne mire dacă, în curând, România va rămâne fără nici o resursă naturală neprivatizată, fără nici o întreprindere neprivatizată, dar și fără prea multe bănci străine, de la care să se poată împrumuta. N-ar trebui să ne mire dacă, în curând, cetățenii acestei țări vor trebui să-și dea și haina de pe ei pentru ca puterea să aibă în continuare o relație bună cu FMI și Uniunea Europeană!

luni, 5 decembrie 2011

Un contrast care dă de gândit

Dacă mă uit pe sondaje, USL a scăpat deja în câștigătoare, în timp ce Traian Băsescu și PD-L se străduiesc din răsputeri… să scadă în intenția de vot. Însă, dacă urmăresc atent acțiunile puterii, convingerea mea privind victoria facilă a USL este zdruncinată. Am, dimpotrivă, impresia că, peste un an, cam aceleași partide și cam aceiași oameni vor conduce România. Constat, mai întâi, că actuala putere a început o mișcare de ”feliere” a voturilor opoziției prin susținerea pe piață a unor partide, a unor mișcări mai noi sau mai vechi. În spațiul public a fost insinuată ideea că actualele partide, deci și PNL, și PSD, sunt terminate din punct de vedere electoral, și că este nevoie de altele, noi. Bineînțeles, UNPR nu este nici pe departe ceva nou, altfel decât cu numele, el fiind condus de băieți cu vechi ștate în PSD. PNȚCD, la naiba, este partid istoric. Cât privește ”noua republică” a lui Mihail Neamțu, ea nu există decât pe Internet. Toate aceste partide (ar mai fi și anunțatul partid al lui Geoană, precum și acela al lui Dan Diaconescu) au însă, așa cum am spus, rostul lor. Asociate puterii, ele trebuie să decredibilizeze USL, ca alternativă politică, și, printr-o mișcare centrifugă, să fure voturi de la liberali și de la social-democrați. Firește, în această acțiune, cei mai importanți vor fi primarii, care, în fiefurile lor, vor face totul –prin ”totul” înțelegând chiar totul- ca să mai câștige un mandat și astfel să aducă voturi partidului. Procedura alegerii primarului într-un singur tur, pe care o pregătește Guvernul Boc, îi va avantaja fără doar și poate. Dacă, în teritoriu, vor mai fi distribuite și niște materiale publicitare, ca ulei, zahăr, găleți și, bineînțeles, bani, atunci victoria este aproape sigură. De partea cealaltă, USL, care nu are nici prea mulți bani, nici mijloace, se sprijină aproape exclusiv pe electorat. Or, se știe că electoratul este de fapt o realitate destul de mișcătoare și de nesigură. Ca să-l convingi, trebuie să tremuri până în ultima clipă, chiar dacă te afli la peste 50%.

miercuri, 5 octombrie 2011

O armă în lupta care vine

Deschid astăzi acest blog în speranța că el ar putea fi o armă în lupta care vine. Dacă bătaia lui va fi mai lungă sau mai scurtă, depinde de mine, dar mai mult de voi, cititorii și comentatorii lui. Sunt convins că lupta care urmează nu va fi ușoară și, mai ales, că nu avem voie s-o pierdem. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar fi exclusiv din vina noastră.